Scările fără sfârșit care te urcau și coborau de-a lungul Marelui Zid Chinezesc mă lăsaseră fără suflu și cu picioarele tremurând. Secțiunea pe care alesesem să o vizitez se numește Jinshanling și este una dintre ultimele zone restaurate unde încă se mai pot vedea ruinele originale și, ce este mai important, abia au început vizitatorii să o descopere, ceea ce înseamnă mai puțină înghesuială.

În Xinping, bărbații care se mai ocupă cu această îndeletnicire nu o fac pentru a prinde pește – au transformat meșteșugul pescuitului în modelling pentru turiștii avizi de fotografii deosebite. În jurul lor s-a dezvoltat o întreagă industrie turistică, cu pensiuni, restaurante și chioșcuri de tot felul, de unde poți cumpăra suvenire sau să îți ostoiești setea cu nelipsita Coca-Cola sau cu ceaiuri reci.

Mănăstirea Songzanlin, cunoscută și ca Micul Palat Potala, este cea mai impunătoare din regiune și găzduiește 700 de călugări încă, cu toate că înainte de represiunea violentă a guvernului chinez aici își aveau casa 2.000 de monahi. Cu capul în nori, la 3.500 m altitudine, umblam fără direcție prin culoarele strâmte și înalte dintre clădirile care compuneau amintitul edificiu, încercând să ajung cumva în încăperea în care se efectuau ritualurile budiste, însoțite de tobe și goarne specifice budismului tibetan.