Ultima insulă adevărată a Thailandei
Koh Bulone, Thailanda. Singurele mijloace de transport de pe insulă sunt câteva salenguri și scutere. Șoselele sunt niște alei pavate, late de jumătate de metru și lungi de câteva sute.
Koh Bulone, Thailanda. Singurele mijloace de transport de pe insulă sunt câteva salenguri și scutere. Șoselele sunt niște alei pavate, late de jumătate de metru și lungi de câteva sute.
247 km pătrați, 50.000 de locuitori, 500.000 de turiști anual, peste 200 de hoteluri de lux. Cea mai mare parte din suprafața insulei este o junglă tropicală densă și munți de până la 600 m altitudine. Să nu-i uităm pe cei aproape 3 milioane de cocotieri, mulți de peste 100 de ani și 35 m înălțime. Samui e celebră pentru plajele sale, munții din interior și recifele de corali. Istoria modernă a insulei începe acum 150 de ani, odată cu primii coloniști chinezi veniți din insula Hainan, dar e menționată pentru prima oară pe hărți ale dinastiei Ming, în 1687.
Am zis OK, deși știam că va fi un maraton infernal. Organizatorul excursiei m-a prins într-o dispoziție aventuroasă… În plus, mi-am mai zis să profit de ocazie ca să văd pe repede înainte cât mai multe insule, doar-doar oi găsi ceva să-mi placă unde să mă pot întoarce să stau după pofta inimii. Și uite-așa am plecat pe Marea Andaman cu valize demne de portbagajul taxiurilor urbane, și nu de puntea bărcilor tradiționale, cu obsedante operațiuni de despachetat-împachetat care păreau că durează mai mult decât șederea însăși… Ca să nu mai vorbesc despre debarcările-îmbarcările direct în/din apă până la genunchi, cu valiza în spate, imagini cu trimiteri la filmele cu pirați cărându-și cuferele cu comori pe insule secrete.
NG Travel